Posted on Lasă un comentariu

Tipuri de miere naturală

Tipuri și sortimente de miere naturală.

În țara noastră, miere este un nume generic folosit pentru foarte multe sortimente de acest fel.miere

Din punct de vedere fizic, mierea este un lichid vâscos, care poate cristaliza foarte ușor, parțial sau total, căpătând în acest caz  consistenta solida din care poate fi readus la cea lichida prin încălzire pana la 30°C, temperatura care nu trebuie depășită, pentru a nu i se altera calitățile.

Numărul sortimentelor de miere depășește chiar pe acela al sortimentelor de flori melifere, dar în general se admit trei mari categorii de miere de albine: miere de nectar (floral sau extrafloral), miere de mana și miere de zahar industrial (aceasta este neadmisa ca miere naturala, fiind socotita ca falsificata).

Sortimentele de miere de nectar au cea mai larga variabilitate după loc, după an de recolta și se împart în trei categorii:

  1. mierea de nectar polifloră comuna;
  2. mierea de nectar polifloră regionala (de munte, de fâneață, de delta);
  3. mierea de nectar monofloră (de tei, de salcâm, de rapiță, de floarea soarelui, de izma, etc.).

Tipurile de miere și sortimentele diferă foarte mult intre ele. Se pot deosebi fie prin însușirile lor organoleptice (după culoare, aroma și gust), fie după analize efectuate în laboratoare speciale.

Principalele tipuri de miere

  • Mierea de mana – provine din secrețiile anumitor insecte ce se hrănesc cu seva plantelor. Acestea asimilează o parte din seva introdusa în organism, în special proteinele și o mare parte din apa, eliminând substanțe zaharoase sub forma de mana. Are proprietăți laxative, mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizează eliminarea toxinelor din corp.
  • Mierea de tei – are aroma cea mai plăcută și cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodisiac.
  • Mierea de floarea soarelui – este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietăți tonice psihice și tonice generale, este afrodisiacă, stimulează imunitatea.
  • Mierea de salcâm – se păstrează lichida în mod natural, fiind foarte bogata în fructoza. Are, ca și cea de tei, proprietăți calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca.
  • Mierea de rapiță – este de culoare galbena-deschisa, foarte dulce, are un gust și miros plăcut, cu o consistenta densa, dizolvându-se greu în apa. Are o puternica acțiune antibacteriana. Adăugată în ceai sau în lapte seara, înainte de culcare, mierea de rapiță are o acțiune sedativa și relaxanta.
  • Mierea de brad și de alte conifere – este foarte rară. Are proprietăți excepționale asupra plămânilor și a sistemului respirator.

Alte tipuri:

  • Mierea de zmeura – face parte dintre asa numitele soiuri de pădure. Are o culoare albicioasa, specifica, după care poate fi recunoscută. Reglează activitatea ovarelor, este reintineratoare, previne apariția unor afecțiuni ca osteoporoza, sclerodermia.
  • Mierea de menta – este culeasa de albine din culturile de menta întinse pe zeci de hectare. Se folosește ca antitusiv, calmant gastric, analgezic, antispastic. Ușurează digestia, combate balonarea.
  • Mierea de trifoi – este obținută de albine, atunci când sunt ținute în pastorala, în preajma lanurilor cultivate cu soiuri furajere ale speciei Trifolium repens. Are o acțiune diuretica foarte buna, ajutând la eliminarea apei în exces din țesuturi.
  • Mierea de mac – are un efect somnifer, antispastic și anafrodisiac puternic.
  • Mierea polifloră – proprietățile sale diferă foarte mult în funcție de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la câmpie are o acțiune antiseptica și sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea polifloră din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfecțios se adresează în special aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos.

În general mierea polifloră este considerata cel  mai complex tip de miere ca acțiune terapeutică, ea înglobând nectarul de la câteva zeci, dacă nu sute, de specii de plante medicinale și împrumutând ceva din proprietățile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.

Lasă un răspuns